HomeBlogDragonul – aceasta creatura care ne bantuie

Dragonul – aceasta creatura care ne bantuie

Dragonul – aceasta creatura care ne bantuie

Dragonul – aceasta creatura care ne bantuie. Dragonul sau balaurul, cum e numit de noi, este o creatura imaginara prezenta se pare in toate culturile. El are forma unei reptile uriase care, in functie de zona geografica, are insusiri pozitive sau negative. Se spune ca dragonul este o imagine reminiscenta, o amintire comuna a dinozaurilor, care chiar daca au disparut in paleolitic, au supravietuit in creaturi de mai mici dimensiuni.

Dragonii pot fi impartiti in dragoni buni si dragoni rai

Cei buni sunt in Asia, unde erau considerate ca fiind creaturi ale apelor si deci favorabile agriculturii si belsugului. In Europa sunt considerati rai deoarece fac parte din neamul serpilor, iar sarpele are o conotatie negativa in cultura noastra.

In cultura chineza, de unde s-au inspirat de altfel majoritatea popoarelor din Asia, dragonul are o multime de calitati. In primul rand el este de origine divina, are capacitatea de a trai atat pe taramul zeilor, cat si pe pamant si are bineinteles putere creatoare. Sunt creaturi ale apelor, acest element fiindu-i atribuit datorita formei serpuite a corpului dragonului, locurilor in care prefera sa stea – rauri, lacuri, mlastini, nori – si faptului ca asigura circuitul apei in natura facand legatura dintre pamant si cer, asigurand rodnicia campurilor. Chinezii spun ca sangele dragonilor este in acelasi timp negru si galben, adica in culorile pe care acestia le atribuie Cerului si Pamantului. Estul este punctul cardinal atribuit dragonului de catre asiatici.

Culorile sunt, de asemenea, foarte importante pentru dragonii asiatici. Dragonul albastru sau verde este simbol al imparatului si intruchipeaza cel de-al cincilea semn al zodiacului chinezesc. Dragonul alb simbolizeaza Occidentul – fiind purtator al culorilor livide ale mortii. Dragonul rosu corespunde furiei si violentei.

„Poporul descendent din dragoni”

Unirea dragonilor cu pamanteni au avut ca rezultat oameni extraordinari cu puteri extraordinare, in special intelectuale. De asemenea, imparatul se considera ca fiind descendentul unui dragon, el avand puterea de a se transforma in dragon dupa voie, beneficiind si de calitatile magice ale unui dragon. Chinezii mai credeau ca, dupa ce mor, spiritele stramosilor se transformau in dragoni, iar ei se considerau ca fiind „poporul descendent din dragoni”.

Dragonii au legatura si cu ciclicitatea naturii. Astfel, la inceputul echinoctiului de toamna dragonul se retrage in adancul apelor pentru a hiberna, iesind la suprafata din nou la sosirea echinoctiului de primavara. In conceptia taoista cele patru mari care inconjurau pamantul erau guvernate de cate un rege-dragon. Kuang-to era regele-dragon din Rasarit si avea insarcinarea de a spori virtutea, regele-dragon Kuang-li din Sud trebuia sa amplifice binele, lui Kuang-juen din Vest ii reveneau milostenia si bunavointa, iar lui Kuang-cho din Nord – generozitatea.

Spre deosebire de cultura asiatica, in imaginarul occidental dragonul nu a avut norocul sa fie privit cu ochi buni. Se pare ca acestia puteau trai peste tot si in orice mediu, atribuidu-li-se caracteristici ale celor 4 elemente. Astfel, erau dragoni care traiau in adancul pamantului, capabili sa scuipe foc; puteau avea aripi, traind in inaltul cerului, asociati fiind cu simbolul aerului; sau puteau avea solzi luciosi si alunecosi ca apa.

In Occident, dragonul intruchipa raul, aducea teroare, se hranea cu vitele oamenilor sau chiar cu oameni, in special cu cele mai frumoase fecioare ale tinutului. Dragonul Wyvern (termenul Wyvern provine din cuvantul saxon „Wivere” care inseamna sarpe) era simbol al invidiei, bolilor, viciilor si razboaielor. In mentalitatea crestinilor, dragonul era un simbol al diavolului, prezent in gradina Eden, in Apocalipsa biblica, in legende si basme.

Dragonii de obicei pazesc comori – simbol pentru intelepciunea spirituala sau chiar nemurirea – sau fecioare – puritatea. La nivel psihologic, dragonul simbolizeaza incercarile, pragurile peste care trebuie sa trecem pentru a ajunge la ce ne dorim. Dragonul reprezinta universul emotiilor, al instinctelor primare pe care trebuie sa le imblanzim sau infrangem pentru a evolua ca fiinta superioara. R.M. Rilke spunea „Dragonul se afla de la inceput in noi. Toti dragonii vietii noastre sunt poate niste printese care asteapta sa ne vada frumosi si curajosi”.

Mari Popescu

Share: